Un trigger reprezintă o “subrutină” stocată în baza de date care conţine cod executabil, al cărei execuţii se va declanşa automat la întâmplarea unui anume eveniment. Spre deosebire de procedurile stocate sau funcţiile definite de utilizator care sunt definite global într-o bază de date, trigger-ii sunt strict legaţi de tabele, ei se definesc în relaţie cu acestea iar acţiunile lor sunt menite să aibă sens asupra lor sau pornind de la fiecare în parte.
Există două tipuri de trigger-i, cei care afectează toate înregistrările dintr-o tabelă şi cei care afecteză doar o anume înregistrare. Ambele însă au efect(se declanşează) atunci când una din următoarele operaţii este lansată asupra tabelei: INSERT, UPDATE, DELETE, iar pentru aceste operaţii se vor defini trigger-i care au efect ÎNAINTE sau DUPĂ ce instrucţiunea a fost executată pe baza de date.
CREATE
[DEFINER = { user | CURRENT_USER }]
TRIGGER trigger_name trigger_time trigger_event
ON tbl_name FOR EACH ROW trigger_stmt
În MySQL trigger-ii au fost introduşi în versiunea 5.0.2 iar pentru crearea unuia este necesară deţinerea de drepturi corespunzătoare. Clauza DEFINER va stabili nivelul de drepturi necesare pentru a se putea executa trigger-ul;trigger_name reprezintă numele trigger-ului, iar trigger_time şi trigger_event definesc situaţia în care trigger-ului se va executa.
trigger_time reprezintă momentul în care se va executa trigger-ul relativ la operaţia ce s-a lansat pe acea tabela, şi poate avea următoarele valori: BEFORE şi AFTER. trigger_event reprezintă însuşi acţiunea la care se face referire, iar acest parametru va avea una din următoarele valori:
- INSERT caz în care trigger-ul va fi lansat la execuţia unei instrucţiuni INSERT, LOAD DATA sau REPLACE pe baza de date;
- UPDATE caz în care trigger-ul se va lansa la apelul unei instrucţiuni UPDATE
- DELETE caz în care trigger-ul va fi lansat la ştergerea de înregistrări folosind instrucţiunea DELETE; trigger-ul nu va fi lansat la execuţia instrucţiunii TRUCATE sau DROP TABLE
tbl_name reprezintă numele tabelei la care trigger-ul va reacţiona iar trigger_stmt reprezintă instrucţiunea SQL ce va fi lansată; în caz că se doresc execuţia mai multor instrucţiuni acestea vor fi introduse intre cuvintele BEGIN şi END. Toate restricţiile discutate în cadrul articolului Subrutine în MySQL sunt valabile şi pentru trigger-i.
/*
trigger ce va fi lansat inaintea unei instructiuni INSERT
*/
CREATE TRIGGER trTestInsert BEFORE INSERT ON products
FOR EACH ROW BEGIN
SET NEW.products_guid = UUID();
INSERT INTO audit (user_id, products_guid, audit_action) VALUES (NEW.users_id, NEW.products_guid, 'insert');
UPDATE categories SET categories_count = categories_count + 1 WHERE categories_id = NEW.categories_id;
END;
/*
trigger ce va fi lansat dupa o instructiune DELETE
*/
CREATE TRIGGER trTestDelete AFTER DELETE ON products
FOR EACH ROW BEGIN
SET NEW.products_guid = UUID();
INSERT INTO audit (products_guid, audit_action) VALUES (OLD.products_guid, 'delete');
UPDATE categories SET categories_count = categories_count - 1 WHERE categories_id = OLD.categories_id;
END;
În definirea celor 2 trigger-e am folosit două cuvinte rezervate MySQL, şi anume: OLD şi NEW. Prin aceste două referinţe vă puteţi adresa la câmpurile din înregistrările care au fost sau urmează a fi procesate. Astfel la o inserare în baza de date NEW va conţine toate câmpurile din înregistrarea pentru care a fost declanşat acel trigger, pe când la un trigger pe o instrucţiune UPDATE, în OLD veţi găsi toate informaţiile legate de înregistrarea ce a fost modificată.
Trigger-ii ajută la creşterea gradului de automatizare a unor procese, pot fi folosiţi foarte bine la logarea de date sau informaţii, ori folosit la crearea datelor de audit. Nu în ultimul rând pot fi folosiţi şi la aplicarea unor restricţii suplimentare asupra operaţiunilor făcute asupra bazelor de date.
