În legătură cu GOTO, după cum ilustrează şi xkcd aici: http://xkcd.com/292/ nu recomand nimănui să folosească aşa ceva. Nu am idee care este implementarea internă a acestei instrucţiuni, dar, de pe vremea Pascalului, toată lumea recomanda evitarea ei. Motive: 1. multe coduri pot fi foarte îmbârligate, iar instrucţiuni de genul acesta le fac şi mai indescifrabile; 2. Eu ştiam că, în C, astfel de instrucţiuni “nenorocesc” optimizările compilatorului efectuate asupra codului, dar, din păcate, nu cunosc detaliile. Probabil o analiză a codului maşină generat ar putea oferi mai multe informaţii. Oricum, asemenea instrucţiuni probabil vor face câţiva oameni foarte fericiţi, de exemplu pe aceştia: http://en.wikipedia.org/wiki/Obfuscated_code

NAMESPACE este extrem de util. Sunt convins că îl vom vedea foarte des în aplicaţiile mari. Până acum, pseudo-namespace-urile au fost implementate în diverse feluri pentru a evita coliziuni între numele claselor şi interfeţelor. Un bun exemplu este magento, care a ajuns să aibă nişte clase cu denumiri exagerat de lungi şi o structură arborescentă a directoarelor foarte mare, motiv pentru care au fost implementate metode statice ajutătoare care să poată determina numele clasei şi locaţia fişierului în funcţie de context şi indicii. Un bun exemplu este clasa “Mage_Catalog_Model_Entity_Product_Attribute_Design_Options_Container”. Probabil există unele şi mai lungi…