PHP 5 aduce un nou model al programării orientate pe obiect cu o multitudine de îmbunatăţiri şi facilităţi, spre bucuria programatorilor deja obişnuiţi cu pseudo-modelul din PHP 4. O facilitate care poate ajuta în cazul unor proiecte cu module interconectabile, este cea numită metode magice. Acestea sunt un set de metode standard, rezervate în limbajul de programare, care au o aceeaşi semnificaţie şi o aceeşi funcţionalitate în cazul oricăror clase definite de utilizator. Aceşte metode sunt autoapelate în anumite condiţii sau în cazul unor acţiuni externe.

Constructor si destructor

Metodele __construct() şi __destruct(), deşi pot fi numite magice doar prin modul de scriere, ele făcând parte din teoria programării orientate pe obiect, sunt metodele care se vor apela automat la crearea (instanţierea) respectiv distrugerea unui obiect aparţinând unei clase. De regula, în constructor se crează conexiuni, se setează variabile, se preiau variabile externe sau orice altă acţiune de iniţializare a elementelor clasei, pe când în destructor se face curăţenie printre aceste elemente, se închid eventualele conexiuni sau se şterg fişiere.


class math
{
protected $a;
protected $b;

public function __construct($x, $y)
{
$this->a = $x;
$this->b = $y;
}

public function add()
{
return $this->a + $this->b;
}

public function multiply()
{
return $this->a * $this->b;
}

public function __destruct()
{
unset($this->a);
unset($this->b);
}
}

$math = new math(3, 8);
echo $math->add();
unset($math);
?>

Constructorul va fi astfel apelat în momentul creării obiectului folosind operatorul new iar destructorul va fi apelat în la apelul lui unset() asupra obiectului în mod expicit sau în mod implicit la terminarea execuţiei scriptului, daca nu s-a făcut altfel.

Serializare şi deserializare

Serializarea este procesul de a liniariza o variabilă de orice tip într-una de tip string, cu scopul de a pastra informaţiile din interiorul ei(precum si tipul/tipurile de date) şi pentru a le transmite la distanţă fără pierdere de informaţii. Deserializarea este, evident, procesul invers. Daca în cazul unui vector rezultatul serializării este un string ce conţine în ordine şi pe nivele elementele acestuia, în cazul claselor se oferă posibilitatea de a alege ce date să se pastreze sau să se porteze. Pentru acest lucru au fost create două metode magice care vor fi apelate automat la apelul serializării sau a deserializării: __sleep() şi __wakeup().


class math
{
protected $a;
protected $b;

public function __construct($x, $y)
{
$this->a = $x;
$this->b = $y;
}

public function add()
{
return $this->a + $this->b;
}

public function multiply()
{
return $this->a * $this->b;
}

public function __sleep()
{
return array('a', 'b');
}

public function __wakeup()
{
echo 'a=' . $this->a . '; b=' . $this->b;
}

public function __destruct()
{
unset($this->a);
unset($this->b);
}
}

$mathAdd = new math(3, 8);
echo $mathAdd->add(); /* va afisa 11 */
$tmpData = serialize($mathAdd);

$mathMultiply = new math(0, 0);
$mathMultiply = unserialize($tmpData);
echo $math->multiply(); /* va afisa 24 */
?>

De menţionat este că la apelul unserialize() şi implicit a lui math::__wakeup() scriptul va printa valorile primite de la prima instanţiere a clasei.

String

Există şi o metodă simplă, numită __toString() care va fi apelată la fiecare apel al lui echo, print sau încercare de folosire a obiectului ca un string.


class hello
{
protected $foo;

public function __construct($bar)
{
$this->foo = $bar;
}

public function __toString()
{
return "Hello " . $this->foo;
}
}

$hi = new hello('george');
echo $hi; /* va tipari "Hello george" */

?>

O altă metodă de transmitere a datelor între obiecte, posibil mai convenabilă decât serializarea şi deserializarea, poate fi făcută cu ajutorul funcţiei var_export() şi a metodei magice __set_state(). var_export() va returna un string care va conţine, fie valoarea numerica (în cazul variabilelor scalare de tip numeric), fie o valoare de tip string (cazul variabilelor string), fie stringul care ar crea un vector în cazul acestora, fie valoarea returnată de metoda magica __set_state() în cazul obiectelor. Această metodă magică a fost introdusă odată cu versiunea 5.1.0 a PHP.


class A
{
public $var1;
public $var2;

public static function __set_state($an_array)
{
$obj = new A;
$obj->var1 = $an_array['var1'];
$obj->var2 = $an_array['var2'];
return $obj;
}
}

$a = new A;
$a->var1 = 5;
$a->var2 = 'foo';

eval('$b = ' . var_export($a, true) . ';');
// $b = A::__set_state(array(
// 'var1' => 5,
// 'var2' => 'foo',
// ));

?>

Autoîncărcarea

Deşi nu este o metodă, funcţia __autoload() poate fi de mare ajutor atunci când aplicaţia dispune de un numar considerabil de clase care nu sunt folosite toate în acelaşi timp. Astfel, aceasă funcţie se va apela şi va include, dacă este nevoie, un fişier care va conţine definiţia clasei, în momentul instanţierii unui obiect. În scenariul de faţă, este de preferat ca toate definiţiile clasei să fie situate într-un acelaşi director, iar fiecare clasă situată într-un fişier separat al cărui nume sa fie identic cu al clasei.


function __autoload($className)
{
if (!class_exists($className))
{
include("includes/classes/" . $className . ".php");
}
}

Se evită in acest fel încărcarea tuturor claselor existente în aplicaţie şi îngreunarea acesteia luând în considerare presupunerea ca nu toate clasele vor fi folosite în oricare acţiune a aplicaţiei, prin faptul ca o clasa va fi încarcată doar dacă este nevoie si doar atunci când este nevoie.

Paginare datelor este un mijloc eficient de a reduce datele raportate unui utilizator la o secţiune de interes local în ideea de a economisi timp de execuţie, spaţiu de afişare şi se a crea nişte raportări prietenoase. Exemplul cel mai simplu în reprezintă afişarea unor produse dintr-un magazin online pe … pagini, lucru care are avantajul că pe de partea clientului nu încarcă excesiv pagina utilizatorului (un magazin poate avea câteva sute de produse, poate chiar mii) iar pe partea serverului nu solicită nici baza de date dar nici procesările făcute după ce un set de date a fost returnat aplicaţiei, toate acestea făcându-se asupra unui set restrans de date.

Introdus in versiunea 1.6 a Zend Framework, modulul Zend_Paginator, aşteptat încă din versiunea 0.9, se vrea a fi o componentă flexibilă pentru paginarea colecţiilor de date şi prezentarea lor către utilizatori. Principalele avantaje ale acestui modul sunt posibilitatea de a pagina orice set de date, nu doar cele provenite din baza de date, aduce si prelucreaza doar setul de date care urmează a fi afişat nu asupra tuturor datelor, plus că fiind felxibil nu limitează programatorii doar la folosirea lui şi într-un anume mod, dar oferă totodată posibilitatea de folosirea a lui din alte componente ale framework-ului precum Zend_View sau Zend_Db.

Folosirea paginatorului este relativ simplă, şi se foloseşte de ideea că pentru a putea pagina un set de date, în orice format ar fi el, este nevoie de un adaptro specific pentru a putea interacţiona cu acele date. Astfel, pentru a putea pagina un vector, se poate folosi un array simplu din PHP, pentru a pagina un set de date returnate în urma unei interogări a bazei de date se foloseşte o instanţă a Zend_Db_Select, iar pentru a pagina un iterator se va folosi o instanşă a acestei clase din SPL. Pentru a începe folosirea paginatorului se poate instanţia acesta folosind adaptorul dorit, sau se poate folosi metoda statică factory():


$array = array(‘Luni’, ‘Marti’, ‘Miercuri’, ‘Joi’, ‘Vineri’, ‘Sambata’, ‘Duminica’);
$paginator = new Zend_Paginator(new Zend_Paginator_Adapter_Array($array));
$paginator = Zend_Paginator::factory($array);

În acest moment paginatorul are nevoie de o referinţă pentru a putea determnia şi prelucra secţiunea care va fi afişată utilizatorului, şi anume pagina, informaţie care de regula se stochează într-un parametru al URL-ului(implicit va fi considerată pagina 1). Totodată se poate specifica şi numărul de elemente care vor apărea intr-o pagină, acest număr este implicit 10.


$paginator->setCurrentPageNumber($this->_request->getParam(‘page’));
$paginator->setItemCountPerPage(20);

În final paginatorul se atribuie unei variabile din partea vizuală a aplicaţiei …


$this->view->paginator = $paginator;

iar apoi va fi afişată


paginator as $element): ?>


Daca dorim paginarea unor date provenite din baza de date, cu siguranţă că va fi mai eficient ca interogarea făcută către baza de date să returneze doar acele date din pagina care ne interesează. Pentru acest lucru vom instanţia paginatorul folosind un obiect de tipul Zend_Db_Select, care va conţine o instrucţiune select personalizată pentru nevoile noastre.


class My_Model
{
public static function getCategoryList($category_id, $page = 1)
{
$databaseAdaptor = Zend_Registry::get('db');
try
{
$select = new Zend_Db_Select($databaseAdaptor);
/*$select = $databaseAdaptor->select();*/
$select->from('products', array('id', 'name', 'price'))
->where('category_id = ?', $category_id)
->order('name asc')
;

$paginator = Zend_Paginator::factory($select);
$paginator->setCurrentPageNumber($page);
$paginator->setItemCountPerPage(10);

return $paginator;

}
catch (Zend_Exception $ex)
{
Zend_Debug::d ump($ex);
return null;
}
}
}

Am creat asadar un model care va returna din baza de date toate produsele dintr-o anumită categorie, sortate după nume, folosind un obiect Zend_Db_Select instanţiat folosind un adaptor pentru baza de date, care a fost preluat din registru. Rezultatul unei astefel de abordări poate fi procesat într-un controller după cum urmează:


class IndexController extends Zend_Controller_Action
{
public function indexAction()
{
Zend_Loader::loadClass('My_Model');
$this->view->paginator = My_Model::getNewsletterList($this->_request->getParam('category_id'), $this->_request->getParam('page'));
}
}

Un alt aspect important al paginării este capacitatea acestei componente de a genera un nagivator printre “paginile” astfel determinate ale paginării, deci în ultimă instanţă posibilitatea de a avea acces secvenţial la tot setul de informaţii. Zend_Paginator furnizeată unul chiar interesant, datorită facilităţilor ce le oferă.


echo $this->paginationControl($this->paginator, 'Sliding', 'pagination_control.phtml');

Deşi ultimii doi parametri sunt opţionali, iar controlul ar putea funcţiona perfect fără aceste două informaţii, aceştia pot influenţa foarte mult modul în care acest index al navigării este construit. Ele se referă la, şi influenţează modul în care navigatorul generat va arăta şi comporta. Vom considera, pentru exemplificare, că navigatorul generat de Google la o căutare ar fi generat chiar de către Zend_Paginator.

Google Slider

Cel de-al doilea parametru controlează ce se întamplă daca acţionăm linkul “Precedentă” sau “Următoarele” şi poate avea urmatoarele valori

  • All caz în care va afişa toate paginile existente, lucru util pentru momentele când numărul paginilor rezultate este relativ scăzut
  • Elastic caz în care paginile se lărgesc şi se contractă în funcţie de poziţia în paginare şi numărul de pagini – gen Google
  • Jumping caz în care pe măsură ce utilizatorul trece de la o pagină la alta, pagina curentă se muta catre finalul unui interval de pagini, la finalul caruia va continua cu un interval nou
  • Sliding caz în care pagina curentă va fi afişată în centrul intervalului de pagini afişat, sau cel mai aproape posibil (gen Yahoo!); acesta este valoarea implicită

Cu toate acestea însă programatorul nu este restricţionat la acest set de posibilităţi, oferindui-se posibilitatea de a-si crea singur porpiul paginator. Pentru acest lucru sunt disponibile o serie de metode predefinite:

  1. first() — numărul primei pagini
  2. firstItemNumber() — numărul primei înregistrari din pagină în setul general de date
  3. firstPageInRange() — numărul primei pagini din setul curent
  4. current() — numărul paginii curente
  5. currentItemCount() — numărul de elemente afişate pe pagina curentă
  6. last() — numărul ultimei pagini
  7. lastItemNumber() — numărul ultimei înregistrari din pagină în setul general de date
  8. lastPageInRange() — numărul ultimei pagini din setul curent
  9. next() — numărul paginii următoare
  10. pageCount() — numărul total de pagini
  11. pagesInRange() — paginile aflate în setul de pagini
  12. previous() — numărul paginii precedente
  13. totalItemCount() — numărul total de elemente

Prin setul curent de pagini, ne-am referit la paginile vizibile la o afişare.

Vectorii, numiţi in engleză array, reprezintă cea mai avansată metodă de stocare a datelor în PHP. Sunt cele mai flexibile structuri de date: ele permint indecşi numerici sau alfanumerici, dar şi combinaţii; pot avea indecşi auto-incrementabili şi pot fi folosiţi ca stive, cozi, mulţimi, vectori uni, bi sau multi-dimenisonali şi pot stoca practic orice tip de dată. Este şi motivul pentru care în nucleul php există aproximativ 70 de funcţii definite pentru a uşura lucrul cu vectorii.

Aşadar aceşti vectori sunt o colecţie ordonată de obiecte numite generic elemente. Oricare dintre aceste elemente are o cheie unică în vector precum şi o valoare. Vectorii pot fi creaţi in 2 feluri, fie apeland functia array simplu, sau cu parametrii caz în care aceştia sunt atribuiţi vectorului.

[code lang="php"]
$arr = array();
$arr = array('a' => 1, 'b' => 2, 'c' => 3);
$arr = array(1 => 'a', 2 => 'b', 3 => 'c');
$arr = array(1, 2, 3);
[/code]

Primul apel va crea un vector gol, cel de-al doilea un vector cu indecşi alfanumerici, al 3-lea cu indecşi numerici, iar pentru cel din urmă am furnizat doar valorile elementelor, pentru care indecşii de vor atribui automat prin autoincrementare.

Afisarea vectorilor

Spre deosebire de tipurile de date scalare(int, string, float) care pot fi afişate folosind funcţia echo, pentru vectori aceasta prezintă cateva neajunsuri la afişarea datelor. De exemplu, în timpul unui debug poate fi esenţial să avem informaţii nu doar despre datele aflate în elemnte, dar şi tipul lor de date, pe oricare din nivelele existente. Pentru a preîntâmpina această problemă PHP furnizează 2 funcţii de afişare recursivă a informaţiilor dintr-un array:
[code lang="php"]
$array = array(1, 2, 'foo');
print_r($array);
var_dump($array);
[/code]
Acest cod va produce următorul text:
[code]
Array
(
[0] => 1
[1] => 2
[2] => foo
)
array(3) {
[0]=>
int(1)
[1]=>
int(2)
[2]=>
string(3) "foo"
}
[/code]

Observaţi cum, deşi ambele afişează elementele vectorilor, doar var_dump afişează şi tipul de dată al elementului respectiv. Mai mult, doar var_dump este capabil sa afişeze informaţiile despre mai mult de o variabiă, iar print_r are capacitatea de a trimite rezultatul către o variabilă prin specificarea celui de-al doilea parametru optional.